Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. înlănțui)
1. pus în lanțuri; legat cu un lanț; legat unul de altul ca verigile unui lanț; încătușat.
2. (despre oameni) prins unul de altul prin cuprinderea brațelor; îmbrățișat.
3. legat unul de altul într-o înșiruire (logică), așezat într-o succesiune neîntreruptă.
4. (logică) legat prin efectul unei relații naturale sau logice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înlănțui)
1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei; înșiruire, succesiune de lucruri legate între ele.
2. cuprindere a cuiva în brațe; strângere de jur-împrejur a unui obiect.
3. așezare în rând a obiectelor legându-se unul de altul ca verigile unui lanț; înlănțuit.
6. (deducere sau) succedare logică.