Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. verosimile, lat. verisimilis)
1. care pare adevărat, real; care poate fi luat drept adevărat; plauzibil, posibil, probabil; (prin ext.) credibil.
2. (antonime) necredibil, neverosimil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (verosimil + -itate)
1. faptul, însuşirea de a fi verosimil; verosimilitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după lat. verosimilitudo)
1. însușirea de a fi verosimil; aparența de a fi adevărat sau real; verosimilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crédible, lat. credibilis)
1. care poate fi crezut; verosimil.
Parte de vorbire: loc. s.n.
Origine: (lat. deus ex machina, zeul din maşinărie)
1. expresie pentru rezolvarea neverosimilă a unor situaţii dificile.
2. întâmplare sau persoană apărută la momentul potrivit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasmagorie)
1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginaţii tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înşelătoare.
3. idee bizară; aberaţie, elucubraţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. inverosimile)
1. improbabil, care nu pare a fi adevărat și real; care nu are corespondență cu realitatea; greu de crezut; neverosimil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodrame)
1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj.
2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plausible, lat. plausibilis)
1. care pare adevărat, care se poate admite; verosimil, admisibil.