Rezultate principale (Versant):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. versant)
1. /s. m. coastă a unui deal sau a unui munte.
2. fiecare dintre suprafeţele înclinate ale unui acoperiş.
Rezultate secundare (Versant):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contrepente)
1. pantă opusă unei alte pante; versant care se opune altui versant.
2. iregularitate de teren care împiedică apa să se scurgă.
3. în ~ = în sens contrar direcției de înclinare a pantei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)
1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. creep)
1. deplasare lentă a particulelor care alcătuiesc depozitele diluviale către partea inferioară a unui versant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croupe)
1. partea dinapoi a coapselor calului, între şale şi baza cozii.
2. partea de jos a cruponului (1).
3. formă de relief din două versante care se unesc după o linie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cuesta)
1. formă de relief cu un povârniş, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escarpe)
1. excavare în versantul dinspre inamic al unei fortificaţii, executată în scopul măririi înclinării pantei.