Dictionar

Mobil; versatil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mobilis

2. FR mobile; mouvant

3. EN motile; mobile; movable; moving; versatile; mobilis

4. DE beweglich; verschiebbar; verschieblich

5. RU подвижный; кaчaющийся; сдвиraемый

6. HU mozgó, mozgékony; állhatatlan, ingatag


Versatil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. versatile, lat. versatilis)

1. (despre oameni) nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate.


Versatilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. versatilité)

1. însuşirea de a fi versatil.


Bemberg

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bemberg)

1. fir de mătase artificială obținut prin extruderea soluției de celuloză.

2. țesătură realizată din acest fir, un înlocuitor mai puțin costisitor și versatil pentru mătasea naturală.

3. ţesătură imprimată, pentru lenjerie.


Cameleonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caméléonique)

1. caracteristic cameleonului.

2. (despre oameni) versatil.


Mobil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mobile, lat. mobilis)

1. adj. care se mișcă sau se poate mișca.

2. schimbător, nestatornic; versatil.

3. (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare.

4. (despre substantive) apt de a suferi moțiune.

5. s. n. corp în mișcare.

6. cauză determinată a unei acțiuni; motiv.


Obstinaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)

1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.

2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.

3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.

4. (antonime) inconstanță, versatilitate.


Versatilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. versatilité)

1. însuşirea de a fi versatil.


Mobil; versatil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mobilis

2. FR mobile; mouvant

3. EN motile; mobile; movable; moving; versatile; mobilis

4. DE beweglich; verschiebbar; verschieblich

5. RU подвижный; кaчaющийся; сдвиraемый

6. HU mozgó, mozgékony; állhatatlan, ingatag