Dictionar

 

ambiversiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ambiversion)

1. configurația personalității unui ambivert; cuplu de două tendințe spre introversiune și extroversiune.
 

aversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aversion, lat. aversio)

1. repulsie.
2. antipatie profundă; ură, resentiment.
 
 

dextroversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dextroversion)

1. răsucire a unui organ sau a unei formațiuni anatomice către partea dreaptă a organismului.
 
 

eversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éversion, lat. eversio)

1. răsturnare, ruină, ruinare.
2. ieșire a unei mucoase din cavitatea ei naturală.
 

abhora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abhorrer, lat. abhorrere „a se îndepărta cu oroare de”)

1. a avea oroare, aversiune pentru un lucru sau persoană; a urî, a detesta.
 

adjectiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adjectiver)

1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.
 

adverbializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. adverbialiser)

1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.
 

ambiversiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ambiversion)

1. configurația personalității unui ambivert; cuplu de două tendințe spre introversiune și extroversiune.
 

ambivert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ambivert)

1. tip de personalitate care prezintă ambiversiune.
 

androfobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphobie)

1. aversiune patologică față de bărbați; misandrie.