Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vertèbre, lat. vertebra)
1. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vertébral)
1. referitor la vertebrate; format din vertebrate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vertébré/s/)
1. adj. cu coloană vertebrală şi schelet osos intern.
2. s. n. pl. încrengătură de animale care au corpul cu simetrie bilaterală, prevăzut cu schelet osos sau cartilaginos intern, al cărui ax principal îl constituie coloana vertebrală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.
Origine: ( engl. acephalorrhachia)
1. lipsa congenitală a capului şi a coloanei vertebrale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropode)
1. partea terminală a membrelor la vertebrate.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (germ. Agnathostomen)
1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. amphibiens)
1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă şi pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.