Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aménomanie)
1. stare patologică caracterizată prin veselie; delir cu dispoziție veselă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amusant)
1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it., fr. brio)
1. (muz.) execuție cu multă vioiciune, veselie.
2. (loc. adv.) cu ~ = în mod remarcabil, strălucit.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. chéro-, cf. gr. kairein „a se înveseli”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chérophobie)
1. aversiune patologică faţă de veselie, de buna dispoziţie.