Dictionar

vestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. veste)

1. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci.
 

Avesta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Avesta)

1. colecție de texte sacre mazdeene, atribuite lui Zoroastru.
 

vestală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestale, lat. vestalis)

1. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia.
2. femeie virtuoasă.
 

vestalii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestalies, lat. vestalia)

1. (ant.) serbări în cinstea zeiței Vesta, celebrate de romani la 15 iunie.
 

avestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avestique)

1. referitor la Avesta.
2. limba ~ă (și s. f.) = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărțile Avestei.
 

bolerou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boléro)

1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.
2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.
 

carmaniolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carmagnole)

1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.
2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluției franceze.
 

hecheton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hoqueton)

1. vestă de pânză groasă pe care o purtau ostașii (arcași medievali).
 

lizeuză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. liseuse)

1. un fel de bolerou purtat de femei peste cămașa de noapte.
2. îmbrăcăminte care acoperă umerii și bustul, pe care femeile o purtau pentru a citi în pat; vestă de femeie, caldă și ușoară, pentru citit în pat etc.
 

sacerdotesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. sacerdotessa)

1. (antichitate) femeie implicată și consacrată cultelor și ritualurilor păgâne; vestală.
2. femeie care îndeplinea, în antichitate, funcții sacerdotale; preoteasă.