Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinvestir)
1. a suprima sau a reduce investiţiile într-un sector economic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. investir, lat. investire)
1. a da cuiva învestitura (1).
2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. investir, lat. investire)
1. a face o investiţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reinvestir)
1. a face o nouă investiţie, pentru un (alt) obiectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestiaire)
1. garderobă.
2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine.
3. încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestibule, lat. vestibulum)
1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă.
2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu, hol.
3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate.
4. depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici.
5. prima cavitate a urechii interne.
6. (bot.) spațiu care precedă ostiola.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)
1. investigare a condiţiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amortissement)
1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)
1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)
1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.
2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.