Dictionar

învestire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (învesti)

1. acțiunea de a învesti.
2. împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.
3. confirmare într-o demnitate.
 

povestire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (povesti)

1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
4. (rar) basm.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
6. (bis; reg) predică.
7. (rar; lpl) bârfeli.
8. (rar) defăimare.
 

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

apolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

1. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare.
 

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

demonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestație de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului.
5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
 

diegeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diegese)

1. povestire, narațiune; expunere.