Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. vesica)
1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică.
2. ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin.
3. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vésical, lat. vesicalis)
1. referitor la vezică, al vezicii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vésicant)
1. care produce vezicule; vezicator.
2. gaz ~ = gaz de luptă care provoacă leziuni grave pielii și căilor respiratorii, cum ar fi gazul muștar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vésication)
1. efectul produs de un medicament vezicant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. vésicatoire)
1. I. (despre substanțe, medicamente) care are proprietăți revulsive și care determină apariția de vezicule pe piele, provocând o congestie locală; vezicant.
2. II. substanță puternic revulsivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azotypérite)
1. substanţă toxică vezicantă de luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcul, lat. calculus)
1. s. n. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; ~ logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli.
5. s. m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cervico-cystopexie)
1. (med.) suspendare chirurgicală a colului vezical în caz de incontinenţă urinară.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cyst/o/-, cystic/o/-, -cyste, -kyste, cf. gr. kystis)
1. „vezică”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cystique)
1. (med.) care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare.
2. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară.
3. canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. kystikos „vezical, de bășică”)
1. „vezică, vezical, canal cistic”.