Rezultate principale (Victimă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. victime, lat. victima)
1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinităţi.
2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferinţă, un accident.
Rezultate secundare (Victimă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cleptophobie)
1. teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a nu fura.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confrontation, lat. confrontatio)
1. acțiunea de a confrunta, de a pune față în față, de a opune lucruri, fapte, idei etc. și rezultatul ei; confruntare.
2. conversație în timpul căreia interlocutorii se confruntă.
3. (drept penal) acțiunea de a confrunta un acuzat cu victima sau cu un martor.
4. (var.) (înv.) confruntațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hostie, lat. hostia)
1. (la greci şi la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu.
2. (la catolici) azima împărtăşaniei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. restaurativ)
1. referitor la restaurare; care restaurează sau care permite restaurarea.
2. (drept) justiție ~ă = demers penal care urmărește restabilirea coeziunii sociale prin implicarea autorului unei infracțiuni în corectarea efectelor acesteia, în raport cu victima și, după caz, cu alți membri ai comunității afectate; justiție reparatorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talion)
1. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în acelaşi chip în care a procedat şi el cu victima.
2. legea ~ului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în acelaşi chip în care a procedat cu victima sa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. victimize)
1. a transforma (pe cineva) în victimă; a persecuta.