Dictionar

Rezultate principale (Victimă):

Victimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. victime, lat. victima)

1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinităţi.

2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferinţă, un accident.


Rezultate secundare (Victimă):

Cleptofobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cleptophobie)

1. teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a nu fura.


Confruntaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confrontation, lat. confrontatio)

1. acțiunea de a confrunta, de a pune față în față, de a opune lucruri, fapte, idei etc. și rezultatul ei; confruntare.

2. conversație în timpul căreia interlocutorii se confruntă.

3. (drept penal) acțiunea de a confrunta un acuzat cu victima sau cu un martor.

4. (var.) (înv.) confruntațiune.


Hostie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hostie, lat. hostia)

1. (la greci şi la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu.

2. (la catolici) azima împărtăşaniei.

3. (fig.) victimă.


Restaurativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. restaurativ)

1. referitor la restaurare; care restaurează sau care permite restaurarea.

2. (drept) justiție = demers penal care urmărește restabilirea coeziunii sociale prin implicarea autorului unei infracțiuni în corectarea efectelor acesteia, în raport cu victima și, după caz, cu alți membri ai comunității afectate; justiție reparatorie.


Talion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talion)

1. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în acelaşi chip în care a procedat şi el cu victima.

2. legea ~ului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în acelaşi chip în care a procedat cu victima sa.


Victimiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. victimize)

1. a transforma (pe cineva) în victimă; a persecuta.