Dictionar

victorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. victoria)

1. biruință, izbândă (într-un război).
2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție.
3. biruință a unei idei, a unui principiu etc.
4. rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate.
 

epinicii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épinicie/s/)

1. (ant.) serbări la greci în cinstea victoriei repurtate la marile jocuri.
2. (sg.) poem liric, odă în onoarea învingătorilor la concursuri.
 

exultanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exultance)

1. actul sau condiția de a simți o bucurie înălțătoare; mare bucurie pentru un succes, o victorie et cetera; exultație.
 

imperator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. imperator)

1. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie.
 

palmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. palme, lat. palma)

1. ramură de palmier, simbol al victoriei.
2. motiv ornamental în formă de palmă.
3. ~ele academice = distincție acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor.
4. înotătoare de cauciuc care se fixează de picior, pentru înotul subacvatic.
 

pean

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péan, gr. paian)

1. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruință după o victorie.
 

repurta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. reportare, it. riportare)

1. a obține o victorie, un succes.