Dictionar

Rezultate principale (Vigoare):

Vigoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vigueur, lat. vigor)

1. forţă fizică, putere; energie.

2. (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp.


Rezultate secundare (Vigoare):

Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Agerazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agérasie)

1. aparenţă tinerească la o persoană în vârstă.

2. starea unui bătrân care are vigoarea tinereţii.


Ardoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ardeur, lat. ardor)

1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență.

2. (loc. adv.) cu ~ = înflăcărat, cu pasiune.


Aticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.

2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).

3. fineţe de gust, măsură, eleganţă, puritate de stil şi de limbă.

4. (antonim) beotism.


Atrofia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. atrophier)

1. refl. a suferi o atrofie; a-şi pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera.


Declina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)

1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.

2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.

3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.

4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.

5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.

6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.

7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.