Dictionar

Rezultate secundare (Viguros):

Robust; viguros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT robustus

2. FR forte; robuste; vigureux

3. EN robust; vigurous

4. DE kräftig; robust; stämmig

5. RU мощный

6. HU erős, erőteljes


Viguros, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vigoureux)

1. plin de vigoare, puternic.


Balzacianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.

2. imitaţie a operei lui.


Bernardin 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard.


Culturism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturisme)

1. ramură a culturii fizice care urmăreşte dezvoltarea unui corp sănătos, viguros şi puternic, cu o musculatură armonioasă şi bine proporţionată, printr-un sistem complex de exerciţii.


învigora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. invigorare)

1. a (se) face viguros; a (se) însănătoşi.


Pesante

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. pesante)

1. (muz.) apăsat, viguros, ferm şi cu greutate.


Placa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. plaquer)

1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal.

2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.

3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.

4. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista.

5. (rugbi) a opri un adversar pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile.

6. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord.

7. (av.) a ateriza pe verticală.