Rezultate secundare (Vin):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alevin)
1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. kelvin)
1. unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei.
Parte de vorbire: adj. invar. (franțuzism)
Origine: (fr. lie-de-vin)
1. de culoare roșu-închis (culoarea drojdiei de vin); mov.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. nervin)
1. (medicament) care acționează asupra nervilor, care are proprietatea de a tonifica sau calma nervii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. octavin)
1. flaut mic cu o octavă mai sus decât flautul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vina)
1. instrument muzical indian dintr-un baston de bambus cu 4 (7) coarde metalice întinse pe scăunaşe înalte, cu un sunet dulce obţinut prin ciupire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. abrastol - nume comercial)
1. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatagraphie)
1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.