Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vina)
1. instrument muzical indian dintr-un baston de bambus cu 4 (7) coarde metalice întinse pe scăunaşe înalte, cu un sunet dulce obţinut prin ciupire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exsanguiner)
1. a face operaţia de exsangvinaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flavine, cf. lat. flavus „galben”)
1. (biochimie) moleculă organică din care se obține un pigment galben.
2. (biochimie) moleculă organică care aparține unui grup alcătuit în special din vitamina B2.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lactoflavine)
1. vitamina B2, din lapte, ouă etc.; riboflavină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. lavina, germ. Lavine)
1. avalanşă de zăpadă sau de pietre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. olivine)
1. mineral din silicat natural de magneziu şi fier, verde-măsliniu; peridot.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. riboflavine)
1. (biochimie) vitamină foarte frecventă în alimentele naturale (cereale, drojdie de bere, ficat, ouă și lapte) și rezultată din combinarea unei flavine (colorant galben) cu riboza; lactoflavină, vitamina B2.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)
1. intr. a desfăşura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actualiser)
1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (adecvat)
1. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminémie)
1. prezenţa albuminei în plasma sangvină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexine)
1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)
1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).