Dictionar

 

vindecăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (vindeca + -ăcios)

1. (despre boli) care poate fi vindecat; vindecabil.
2. (antonime) incurabil, necurabil, nevindecabil.
 

vindecământ

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (vindeca + -ământ)

1. refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav et cetera; vindecare.
 
 
 

amuletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș.
 
 
 

bioenergoterapeut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bioenergie + terapeut)

1. cel care vindecă bolile prin calitățile sale bioenergetice.
 

bioterapist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bioterapista)

1. cel care vindecă bolnavii cu substanțe din bioorganisme.