Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vino-, cf. lat. vinum)
1. „vin”.
Parte de vorbire: s.f. (Moldova)
Origine: (vin + -oaică)
1. vin de calitate inferioară; (reg.) vinoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vinocolorimètre)
1. coloromitreu pentru determinarea intensităţii coloraţiei vinurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. vinograd)
1. sos rece preparat cu oţet, untdelemn, sare şi piper; vinegretă2.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vinothèque)
1. colecţie de vinuri de calitate superioară; enotecă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vinosité)
1. calitate a vinurilor bogate în alcool.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)
1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)
1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)
1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.
2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.
4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. autoaccuser)
2. a se prezenta singur ca vinovat.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + culpabiliza
1. a se socoti singur vinovat (de ceva).