Dictionar

parvis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parvis)

1. piața din fața unei biserici sau a unui templu.
 

pelvis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. pelvis)

1. bazin (6).
 

rara avis

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (lat. rara avis, pasăre rară)

1. raritate; om scump la vedere.
 

ungvis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. unguis)

1. os mic în formă de unghie pe partea internă a orbitei; os lacrimal.
2. (var.) unguis.
 

visat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (visa)

1. care apare în timpul visului; văzut în vis.
2. care este plăsmuit de imaginație; (înv.) visăros.
3. care este dorit cu ardoare; râvnit.
 

VISCER(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)

1. „viscere”.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.