Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. viscéral)
2. (despre sentimente) instinctiv şi profund.
3. frică ~ă = emoţie care, tulburând sistemul neurovegetativ, se resimte în viscere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. viscéralgie)
1. denumirea generică pentru tulburările de sensibilitate ale viscerelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dyskinesie, fr. dyscinésie)
1. tulburare a mecanismelor de reglare a activităţii motorii viscerale.
2. ~ biliară = încetinire a secreţiei biliare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intéroceptif)
1. (despre senzaţii) care informează asupra întregului corp, în special asupra activităţii organelor viscerale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intéroscepteur)
1. terminaţie nervoasă sensitivă care primeşte stimulii activităţii interne, în special viscerale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intéroception)
1. sensibilitate viscerală, rezultat al senzaţiilor care iau naştere la nivelul organelor interne.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. leishmaniose)
1. (med.) boală gravă din ţările calde, provocată de leishmanie, cu manifestare cutanată și/sau viscerală și cu transmitere vectorială.