Dictionar

vist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. whist)

1. joc de cărți la care participă trei sau patru persoane (grupate câte două), strămoșul bridge-ului, care se joacă cu cincizeci și două de cărți.
2. (var.) whist, wist.
 

medievist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiéviste)

1. specialist în medievistică.
 

rezervist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réserviste)

1. ofițer din rezerva forțelor armate.
 

vista-vision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. vista vision)

1. sistem de cinema pentru format normal, o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ fotogramele sunt dispuse transversal.
 

vistra

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vistra)

1. celofibră care imită fibrele de bumbac.
 

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.
 

afixal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affixal)

1. referitor la afix.
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.