Dictionar

Rezultate principale (Vitamina):

Vitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitamine, germ. Vitamin)

1. denumire dată unor compuşi organici complecşi necesari organismului pentru activitatea sa vitală.


Rezultate secundare (Vitamina):

Antivitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antivitamine)

1. substanţă cu acţiune contrară unei vitamine.


Hidrovitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrovitamine)

1. vitamină solubilă în apă.


Multivitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. multivitamin)

1. compus organic complex cu mai multe vitamine.


Polivitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyvitamine)

1. preparat farmaceutic care conţine un complex de vitamine.


Provitamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. provitamine)

1. substanţă inactivă din alimente, pe care organismul o transformă în vitamină activă.


Vitamina B

Parte de vorbire: loc. nom.
Origine: (compus)

1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care joacă un rol chimic esențial în metabolismul celular (* reprezintă o familie de opt vitamine distincte).


Adermină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.


Ascorbic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascorbique)

1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.

2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.


Axeroftol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. axerophtol)

1. (biochimie) vitamină liposolubilă indispensabilă pentru buna funcționare a ochilor, oaselor și pielii; vitamina A.


Biotest

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bio- + test)

1. metodă standard pentru măsurarea modului în care o substanță (vitamină, hormon sau un îngrășământ) acționează asupra unui organism sau asupra unui țesut din acel organism; test biologic.


Biotină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biotine)

1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.

2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)


Calciferol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. calciférol)

1. (biochimie) una dintre formele vitaminei D, o vitamină liposolubilă care previne rahitismul; vitamina D2.