viteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitesse)

1. rapiditate de deplasare; iuțeală.
2. variația unei mărimi fizice în unitatea de timp.
3. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere.
4. ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
5. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent.
6. (fot.) timp de expunere.
7. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material.

accelerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( accelera)

1. iuțit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (și s. n.) tren cu viteză mai mare.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

acvaplanare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

anemograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anémographe)

1. aparat care înregistrează grafic direcția și viteza vântului sau a curentului de aer pe o diagramă; anemometru înregistrator.

antidetonant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidétonant)

1. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.