vizita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. visiter, lat. visitare)

1. a face cuiva o vizită.
2. (despre medici) a face un examen medical unui pacient.
3. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta.
4. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc.

vizită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. visite)

1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea.
2. carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.
3. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii.
4. ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc.
5. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște.

contravizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-visite)

1. a doua vizită medicală făcută pentru a verifica rezultatele, diagnosticele unei vizite anterioare; supravizită.
2. a doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr-un spital în timpul după-amiezii.
3. (înv.) vizită de răspuns la o altă vizită.

levizită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. lewisite)

1. substanță toxică de luptă cu acțiune vezicantă.

supravizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + vizită)

1. vizită medicală de control care se face după o vizită obișnuită; contravizită.

vizitator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (vizita + -tor)

1. cel care vizitează (3) ceva.
2. musafir.

bristol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bristol)

1. carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărților și cărțile de vizită.

cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

cicerone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cicerone, fr. cicérone)

1. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc.

contravizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-visite)

1. a doua vizită medicală făcută pentru a verifica rezultatele, diagnosticele unei vizite anterioare; supravizită.
2. a doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr-un spital în timpul după-amiezii.
3. (înv.) vizită de răspuns la o altă vizită.

dispecer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc.
2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri.

fonoghid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonoguide)

1. mic aparat sonor portativ pus la dispoziția vizitatorilor unei expoziții, care conține o descriere a sălilor acesteia.