Parte de vorbire: s.n. (pl. -uri, -e)
Origine: (fr. voyage)
1. deplasare care se face în general pe distanțe lungi, departe de locul de reședință obișnuit; călătorie.
2. (turism) agenție de ~ = companie care organizează și vinde oferte de călătorie clienților săi.
3. (turism) organizator de ~e = persoană juridică sau fizică care concepe, organizează și realizează excursii; tur-operator.
4. (transport) ~ inaugural = călătorie menită să inaugureze o barcă, un cargobot etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convoyage)
1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operaţii.
2. escortare a unui convoi de nave.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. voyager)
1. a se deplasa, de obicei pe o distanță mare, a merge dintr-un loc în altul, a face o călătorie, un parcurs; (înv.) a voiajarisi.
Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (voiaja + -arisi)
1. a face una sau mai multe călătorii, a se deplasa în general pe o distanţă mare; a voiaja.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voyageur)
1. călător.
2. ~ comercial = comis voiajor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. globe-trotter)
1. voiajor care face (pe jos) înconjurul lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + aragaz)
1. aragaz de proporţii reduse (de voiaj).
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + butelie)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécessaire)
1. trusă mică de voiaj care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. paenula)
1. (la romani) manta scurtă de voiaj, fără mâneci.