Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arbitraire, lat. arbitrarius)
1. adj. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic.
2. (făcut) la întâmplare.
3. s. n. faptă, acţiune, situaţie arbitrară (I).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arbitrarietà)
1. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. despotique)
1. caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotisme)
1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (arbitrar + -icește)
1. într-un mod care scapă necesității sau rigorii logice.
2. în mod autoritar, despotic; samavolnicește.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (samavolnic + -ește)
1. în mod samavolnic.