Vomitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (lat. vomitorius)

1. (persoană) care vomită.

2. adj. vomitiv.

3. (var.) (înv.) vomătoriu, (înv.) vomitoriu.

---

Vomitoriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. vomitorium)

1. loc pe unde ieşea lumea din circ după terminarea spectacolului, la romani.

---

Vomitiv; emetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT vomicosus; vomicus; vomitorius

2. FR vomitif; émétique

3. EN vomitive; emetic

4. DE brechenerregend; Brechreiz verursachend

5. RU рвотный

6. HU hánytató, hánytatószer

---

Vomitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (lat. vomitorius)

1. (persoană) care vomită.

2. adj. vomitiv.

3. (var.) (înv.) vomătoriu, (înv.) vomitoriu.

---