Rezultate secundare (Vrăji):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fasciner, lat. fascinare)
1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grimoire)
1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie.
2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. incantatus)
1. lovit de descântec, care suferă efectele vrăjilor; vrăjit, magic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incantation, lat. incntatio)
1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji.
2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magicien)
1. practicant al magiei; vrăjitor.
2. (fig.) artist desăvârşit, care obţine efecte deosebite prin arta sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magie, lat. magia)
1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie.
2. ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
3. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție.