Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grimoire)
1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie.
2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. incantatus)
1. lovit de descântec, care suferă efectele vrăjilor; vrăjit, magic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magicien)
1. practicant al magiei; vrăjitor.
2. (fig.) artist desăvârşit, care obţine efecte deosebite prin arta sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magie, lat. magia)
1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie.
2. ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
3. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabbat, lat. sabbatum)
1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului.
2. primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii.
3. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chamane)
1. magician, preot slujitor al cultului şamanist.
2. vrăjitor.