OK
X
grimoar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grimoire)
1.
formular
cuprinzând
formule
magice
de
vrăjitorie.
2.
(fig.)
discurs
obscur;
carte,
scrisoare
ininteligibilă.
magician, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. magicien)
1.
practicant
al
magiei;
vrăjitor.
2.
(fig.)
artist
desăvârșit,
care
obține
efecte
deosebite
prin
arta
sa.
magie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)
1.
complex
de
practici
prin
care
se
consideră
posibilă
acționarea
asupra
realității
înconjurătoare
cu
ajutorul
forțelor
supranaturale;
vrăjitorie.
2.
~
neagră
=
magie
propriu-zisă
care
apelează
la
puterea
demonilor;
~
albă
=
arta
de
a
produce
fenomene
naturale
care
par
miraculoase.
3.
(fig.)
putere
de
atracție,
de
fascinare;
farmec,
seducție.
șaman
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chamane)
1.
magician,
preot
slujitor
al
cultului
șamanist.
2.
vrăjitor.
jetatură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. jettatura, jettature)
1.
(Italia)
acțiunea
de
a
arunca
o
vrajă
prin
semne
și
mai
ales
prin
privire;
vrăjitorie,
magie.
fermecător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fermeca + -ător)
1.
care
place,
farmecă,
încântă.
2.
(în
basme
și
în
superstiții)
care
face
farmece,
care
vrăjește.
3.
(substantivat)
persoană
care
face
vrăji;
vrăjitor.
4.
(var.)
(pop.)
fărmăcător.