OK
X
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
adorabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1.
vrednic
de
adorat;
fermecător;
admirabil.
amabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)
1.
care
este
vrednic
de
a
fi
iubit.
2.
care
se
comportă
socialmente
corect
cu
ceilalți,
care
dă
dovadă
de
politețe
și
bunătate;
prietenos,
binevoitor;
politicos,
sociabil.
3.
(antonime)
neamabil,
dezagreabil.
amabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
amabil;
calitatea
unei
persoane
amabile.
2.
firea
unei
persoane
vrednice
de
iubit.
3.
atitudine,
faptă,
vorbă
amabilă;
compliment.
4.
(antonime)
grosolănie,
răutate.
cavaleresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. cavalleresco)
1.
care
se
referă
la
cavalerism
sau
la
epoca
cavalerismului.
2.
care
prezintă
calități
de
cavaler;
care
este
vrednic
de
cavaler;
care
este
caracteristic
cavalerilor.
3.
(prin
ext.)
care
vădește
un
caracter
sincer,
deschis;
franc,
leal.
demn, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. dignus)
1.
vrednic
de...
2.
capabil,
destoinic.
3.
care
impune
respect;
corect,
rezervat,
grav.