vulturesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vultur + -esc)

1. care este caracteristic pentru vulturi; de vultur.
2. (prin ext.) ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător.

vulturoaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vultur + -oaică)

1. (ornit.) femela vulturului; vulturiță, vulturoaie.

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.

condor/condor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. condor)

1. vultur foarte mare, cu capul și gâtul golaș, în Anzii Cordilieri.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

falconiforme

Parte de vorbire:  s.n. pl. (s.f. pl.)  
Etimologie: (fr. falconiformes)

1. (ornitologie) ordin de păsări răpitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi și ciocul încovoiat: șoimul, uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin.

fenix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénix, lat. phoenix)

1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice.
2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare.
3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament.

gipaet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gypaète)

1. pasăre mare de pradă care trăiește pe înălțimile munților; vultur bărbos, zăgan.