Dictionar

zâmbitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zâmbi + -tură)

1. expresie a feței care se formează prin tensiunea mușchilor, mai ales la cele două colțuri ale gurii (alungirea buzelor), dar și în jurul ochilor și exprimă în general plăcere sau amuzament, dar și ironie; zâmbet.
 

afrikaans

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. afrikaans)

1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.
2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).
 

ambiguiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)

1. a da un caracter ambiguu; a echivoca.
2. (antonim) a dezambiguiza.
 

iacint

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jacinthe)

1. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă.
 

kwacha

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kwacha)

1. unitatea monetară în Malawi și Zambia.
 

surâde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sourire)

1. a zâmbi.
2. (fig.) a-i fi favorabil.
3. a-i plăcea mult.
 

terpinol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terpinol)

1. compus chimic, lichid uleios, cu miros de zambile, din terpin, folosit în parfumerie.