Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépendance)
1. situaţia de a fi dependent; stare, raport de subordonare.
2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile.
3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată.
4. ~a drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum.
5. (med.) stare de intoxicaţie cronică rezultând din absorbţia repetată a unui drog sau medicament şi care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixateur)
1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată.
2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră.
3. agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii.
4. piesă folosită la lucrări de asamblare.
5. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN brown rust of wheat; leaf rust of wheat
5. RU бурaя ржaвчинa пшеницы; листовaя ржaвчинa пшеницы
6. HU búzavörösrozsda; búzalevélrozsda
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)
1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât să acopere o deschizătură corespunzătoare.
2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.
3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.
4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.
5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.
6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.
7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).
8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.
9. fig. a cuprinde, a conține.
10. refl. (despre răni) a se cicatriza.
13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.
15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.
16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.
17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.
18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.
19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.
20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.
21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.
22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.