Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mosaïquer)
1. a împodobi cu mozaicuri.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (pânză + -aică)
1. bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat; cearșaf.
2. țesătură groasă și mare de cânepă, lână, pe care se bate porumbul, fasolea etc. pentru a desprinde boabele.
3. obiect făcut din două foi de pânză cusute între ele, în care se introduc paie, lână etc. și care se așază pe pat, formând un așternut moale pentru dormit; saltea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hassidisme)
2. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist.
3. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mosaïste)
1. artist care practică arta mozaicului; persoană specializată în lucrări de mozaic; mozaicar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panaché)
2. compus din diverse culori; împestriţat, pestriţ, mozaicat.
3. (fig.) amestecat, disparat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ebr. purim)
1. sărbătoare religioasă mozaică, celebrată la începutul primăverii, în amintirea evreilor salvaţi dintr-un masacru plănuit de perşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ebr., fr., engl. yom kippur)
1. mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om şi divinitate.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (urzoaie + -că)
1. urzitor; ursitoare; (Banat) urzaică.