Parte de vorbire: s.
Origine: (dezbate)
1. acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită; discuţie asupra unei probleme de interes obştesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contention, lat. contentio)
1. dezbatere
3. tensiune puternică a muşchilor, a nervilor sau a spiritului.
4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
5. procedeu de stăpânire forţată a bolnavilor psihici agitaţi; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenţii chirurgicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discussion, lat. discussio)
1. dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)
1. faptul de a fi discutabil, de a fi subiect de dezbatere.
2. caracter contestabil al unei probleme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discussion, lat. discussio)
1. convorbire, schimb de păreri.
2. dezbatere contradictorie; dispută.
3. cercetare, examinare minuţioasă a unei probleme. p fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispute)
1. dezbatere, discuţie aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă.