Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indissoluble, lat. indissolubilis)
1. (şi adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. (despre cai) care calcă alene, în zdruncinături.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scutura + -ătură)
2. mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
3. scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze.
5. (fig.) ploaie ușoară și scurtă de vară.
6. (reg.; expr.) ~ de friguri = acces (de friguri); frison.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (hurduca + -ătură)
1. zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. răscoli)
1. acțiunea de a răscoli și rezultatul ei; răvășire, dezordine, scormonire, zdruncinare.
2. senzație neplăcută de rău, greață etc.
3. (figurat) agitație, frământare, tulburare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hurduca)
1. acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei; zdruncinare, zguduire.
2. (reg.) producere a unui zgomot mare; hurducat, hurducăire, hurducăit.