Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélote)
1. (adept) al zelotismului; fanatic religios; zelator.
2. şef al unui grup, în anumite confrerii sau asociaţii religioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zélotisme)
1. mişcare naţionalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepţi se entuziasmau pentru legea lui Moise şi evitau contactul cu cei de alt neam.
2. exces de zel, fanatism religios.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélateur)
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélote)
1. (adept) al zelotismului; fanatic religios; zelator.
2. şef al unui grup, în anumite confrerii sau asociaţii religioase.