Dictionar

consemn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consigne)

1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție.
2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).
 

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
 

contrazice

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. contredire, lat. contradicere)

1. tr. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
3. refl. a fi în dezacord cu sine însuși.
4. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
5. (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.
 

embargo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. embargo)

1. act prin care un stat interzice în caz de conflict ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin și le sechestrează.
2. interzicerea de către un guvern a importului de mărfuri în țara respectivă sau a exportului de mărfuri, aur etc. din țara respectivă.
 

extispiciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. extispicium)

1. (ant.) cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicere; divinație prin examinarea măruntaielor; extispex, haruspiciu.
 

futurolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. futurologue)

1. specialist în observarea schimbărilor care încep și prezicerea evenimentelor viitoare; viitorolog.