Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zoologique)
2. grădină ~ă = spaţiu liber şi amenajat în care sunt ţinute, în scop ştiinţific şi instructiv, diverse animale; zoo2, zooparc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Geozoologie)
1. ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de animale pe pământ; geografie zoologică, zoogeografie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Lepidopterolog)
1. specialist în lepidopterologie, disciplină zoologică al cărei obiect este studiul fluturilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., engl. serpentarium)
1. grădină zoologică, rezervaţie pentru şerpi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. zoo)
1. loc de atracție unde vizitatorii pot observa animalele; grădină zoologică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (zoo1- + botanic)
1. cu caracter zoologic şi botanic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Zoopark)
1. spațiu în care multe specii de animale, majoritatea sălbatice, trăiesc în spații închise (scopul lor este divertismentul, conservarea speciilor, educația și cercetarea științifică); grădină zoologică.