Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convulsion, lat. convulsio)
1. contracţie involuntară, bruscă şi repetată a muşchilor; spasm.
2. (fig.) frământare, zvârcolire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ophidisme)
1. (med.) intoxicaţie cu venin de şarpe; tulburări cauzate de ofiotoxine.
2. (zoofilie) act sexual în care o femeie introduce coada unui șarpe în vagin sau anus și primește plăcere din zvârcolirea acestuia.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (zvârcoli + -itură)
1. mișcare bruscă, violentă sau convulsivă; zbucium.
2. agitație din timpul somnului; zvârcolire.