Rezultate secundare (Zvon):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (zvon + -ist)
1. persoană care lansează sau colportează zvonuri; zvonar, zvoner, (argotic) zvonac.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. circuler, lat. circulari)
1. a se mişca, a se deplasa; a umbla; a fi în mişcare neîntreruptă, a curge într-un circuit.
2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colporter)
1. a răspândi ştiri false, zvonuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colporteur)
2. (fig.) răspânditor de ştiri (false), de zvonuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démentir)
1. a declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespund adevărului.
2. a declara false (un zvon, o ştire etc.); a infirma.
4. a nu răspunde aşteptărilor, speranţelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.