Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contiguité)
1. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
2. asociere, în mintea omului, a obiectelor şi formelor percepute.
3. vecinătate spaţială şi temporală.
Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. burduf în care se strânge untura pentru a o conserva.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. fată tunsă scurt, cu părul retezat.
Parte de vorbire: interj. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. cuvânt cu care se cheamă iezii.