OK
X
filopode
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phyllopodes)
1.
ordin
de
crustacee
brahiopode
cu
labele
turtite,
semănând
cu
o
frunză.
heptodont
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (gr. hepta „șapte” + gr. odous, odontos „dinte”)
1.
care
are
șapte
dinți.
heptodă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. heptode, germ. Heptode)
1.
(electronică)
tub
electronic
cu
șapte
electrozi.
heptemimer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hepthémimère)
1.
(despre
cezură)
care
se
găsește
după
a
șaptea
jumătate
de
picior
de
vers.