Dictionar

filopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phyllopodes)

1. ordin de crustacee brahiopode cu labele turtite, semănând cu o frunză.
 

heptodont

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gr. hepta „șapte” + gr. odous, odontos „dinte”)

1. care are șapte dinți.
 

heptodă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. heptode, germ. Heptode)

1. (electronică) tub electronic cu șapte electrozi.
 

heptemimer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hepthémimère)

1. (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior de vers.