Rezultate secundare (îi):
Parte de vorbire: s. pl.
Origine: (lat. acarodomatia)
1. smocuri de peri în axila nervurilor unor frunze populate de acarieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcali)
1. pl. hidroxizii metalelor alcaline.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algobactéries)
1. bacterii acvatice autotrofe înrudite cu cianoficeele.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. antimémoires)
1. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT Colletotrichum destructivum
2. FR Anthracnose des feuilles, des tiges et des gousses du pois
3. EN Leaf, stem and pod spot of pea; pea anthracnose
4. DE Blatt-Stengel-und Hülsenanthraknose der Erbse
5. RU aнтрaкноз листьев, стеблей и плодов rорохa
6. HU borsó kolletotrichumos betegsége, borsófenésedés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr apaturies, lat., gr. apaturia)
1. pl., (ant.) sărbători solemne în cinstea zeiţei Venus, care aminteau vechea organizare a Atenei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care este lipsit de bacterii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.