Dictionar

Rezultate principale (îmbâcsi.):

îmbâcsi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (în + bâcsi)

1. tr. a umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa.

2. intr. a se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute.

3. refl. (despre aer) a deveni înăbușitor.


Rezultate secundare (îmbâcsi.):

îmbâcsire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îmbâcsi)

1. acțiunea de a (se) îmbâcsi.


îmbâcsit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îmbâcsi)

1. care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme.

2. (reg.) care este umplut peste măsură; îndesat.

3. (expr.) a fi (cam) ~ la minte = a fi prost.


Ancrasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.

2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.


Macula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. maculer, lat. maculare)

1. a păta, a mânji, a murdări.

2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.


îmbâcseală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îmbâcsi + -eală)

1. starea a ceea ce este îmbâcsit.

2. umplere de praf, de murdărie sau de mirosuri.

3. senzație de înăbușeală dată de aerul unei încăperi.

4. (reg.) umplere a ceva îndesând sau înghesuind; înțesare, ticsire.


îmbâcsire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îmbâcsi)

1. acțiunea de a (se) îmbâcsi.