Dictionar

Rezultate secundare (împiedicat):

Ineluctabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)

1. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat.


Pană

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panne)

1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.

2. a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.

3. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.

4. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului.


Remu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. remous)

1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.

2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.

3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.

4. var. remuu.


Fixat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. affixus, vb. fixa)

1. adj. prins într-un loc determinant, astfel încât nu poată fi mișcat; înțepenit.

2. inserat, ataşat.

3. imobil; stabilit într-un anumit loc.

4. (d. un termen, o oră, un preț etc.) riguros determinat.

5. (d. oameni) hotărât.

6. (chm; d. corpuri) care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă.

7. (chm; d. corpuri) care a fost împiedicat se volatilizeze.

8. (d. materiale fotografice developate) tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii.

9. (d. un colorant) care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii.

10. (d. un desen) acoperit cu un fixativ.

11. (biol.; d. celule sau țesuturi) stabilizat cu ajutorul unui fixator, în vederea examenului microscopic.

12. s.n. fixare.