Rezultate secundare (împrumuta.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (împrumuta + -[ă]tor)
1. I. care se împrumută, care recurge la împrumut.
2. care împrumută; de la care se împrumută.
3. (înv.; despre limbi) de la care se preiau cuvinte.
4. (despre comunități etc.) de la care se adoptă obiceiuri.
6. II. persoană care împrumută ceva, care are obiceiul de a împrumuta.
7. persoană de la care se împrumută ceva.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (împrumuta + -[ă]tură)
1. (oferire cuiva sau) obținere de la cineva, pentru utilizare temporară, a unui bun care urmează să fie restituit ulterior; împrumut.
2. sumă de bani care se dă cuiva sau se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituită ulterior (uneori cu dobândă); împrumutare.
3. preluare a unor obiceiuri ale altei comunități; împrumutare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)
1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annuité, lat. annuitas)
1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artă + -tecă)
1. colecţie de obiecte de artă.
2. secţie ce împrumută acasă tablouri şi alte diverse obiecte de artă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbarisme, lat. barbarismus)
1. cuvânt, construcţie introduse într-o limbă străină fără a fi necesare şi neintegrate în limba care le-a împrumutat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)
1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cipollino)
1. rocă metamorfică din marmură albă conţinând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate.
2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porţelanurile japoneze.