Rezultate secundare (înșelător,):
înșelător, -oare
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (înșela + -ător)
1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.
2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.
3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.
înșelătorește
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (înșelător + -ește)
1. într-un mod înșelător; ca înșelătorii.
înșelătorie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)
1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Carotă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
Deluzoriu, -ie
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)
Eoantrop
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. éoanthropus)
1. maimuţă antropoidă fosilă foarte asemănătoare cu omul; omul de Piltdown.
2. (Notă) Omul de Piltdown a fost o fraudă paleoantropologică în care fragmente osoase au fost prezentate ca rămășițe fosilizate ale unui om timpuriu necunoscut anterior. Înșelătoria a fost demonstrată definitiv abia în 1953, la 41 de ani de la presupusa descoperire.
Escrocherie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escroquerie)
1. înşelătorie, pungăşie, şarlatanie.
Falacios, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)